În lumea politică românească, gesturile neașteptate pot schimba totul într-o clipă. Călin Georgescu, numele care a stârnit atâtea controverse în ultimele luni, a luat o decizie care îi poate pune viața în pericol. Fostul candidat prezidențial a ales să facă un pas extrem de riscant, unul care îl separă definitiv de sistemul pe care l-a criticat atât de dur. Dar ce anume l-a determinat să ia această măsură drastică?

Luni seară, într-o declarație care a lăsat pe toți fără cuvinte, Georgescu a făcut un anunț care schimbă complet regulile jocului. Decizia sa nu este doar o simplă alegere personală, ci un gest care trimite un mesaj puternic către întreaga clasă politică românească. Motivele din spatele acestei alegeri sunt mult mai profunde decât par la prima vedere, iar consecințele pot fi devastatoare.

Călin Georgescu a renunțat oficial la protecția oferită de Serviciul de Protecție și Pază, o instituție care ar trebui să îi asigure siguranța conform legii. Într-o declarație scrisă depusă personal, fostul candidat prezidențial și-a motivat decizia în termeni duri și fără echivoc. Refuzul său de a accepta protecția de stat marchează un moment fără precedent în politica românească recentă.

“SPP este o instituție coruptă. Am încredere doar în oamenii mei”, a declarat Georgescu, cuvinte care au căzut ca o bombă în mediul politic. Această afirmație nu doar că pune sub semnul întrebării credibilitatea unei instituții de stat importante, dar arată și gradul de neîncredere pe care îl are în sistemul care ar trebui să îl protejeze. Decizia de a-și gestiona securitatea printr-o echipă proprie ridică întrebări serioase despre siguranța sa.

Serviciul de Protecție și Pază nu este o instituție oarecare – este responsabil pentru siguranța celor mai importante personalități ale statului român. Colaborând îndeaproape cu Ministerul Apărării și Serviciul Român de Informații, SPP asigură protecția demnitarilor, a reședințelor oficiale și participă la activități legate de siguranța națională. Atribuțiile sale sunt coordonate chiar de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, ceea ce îi conferă o importanță strategică majoră.

Deși legea permite beneficiarilor să renunțe la această protecție, puțini aleg să o facă, înțelegând riscurile implicate. Prin această decizie, Georgescu își asumă integral responsabilitatea pentru propria securitate, un risc pe care puțini politicieni ar fi dispuși să și-l asume. Gestul său poate fi interpretat ca o declarație de independență față de instituțiile statului, dar și ca o mișcare calculată pentru a atrage atenția publică.

Criticii sugerează că această decizie ar putea fi mai mult decât o simplă manifestare de neîncredere – ar putea fi o strategie politică menită să consolideze imaginea de outsider anti-sistem. Totuși, riscurile sunt reale și pot avea consecințe grave pentru siguranța sa personală. Într-un context politic tensionat, renunțarea la protecția profesională în favoarea unei echipe private ridică întrebări legitime despre eficiența și pregătirea noii sale echipe de securitate.